SUPRAVIETUIREA IN CONDITII EXTREME

SUPRAVIETUIREA IN CONDITII EXTREME – De-a lungul milioanelor de ani, speciile de plante şi animale s-au adaptat la cele mai diverse medii de viaţă.

Rezistenta la frig

Oamenii se aventurează în cele mai inaccesibile locuri de pe planetã … Unii ar putea crede cã urcând un munte înalt într-un anumit fel îl şi cuceresc … dar adevărul este cã nu putem fi decât vizitatori aici, datorită condiţiilor neprielnice: temperatură scăzută,
aer tot mai rarefiat, concentraţia oxigenului scăzută, precipitaţii abundente, vânturi puternice, reducerea sezonului de vegetaţie.

ADAPTĂRI

Plămânii lor sunt mai mari, pentru a creşte suprafaţa de contact cu aerul rarefiat; uneori şi inima este mai dezvoltată.

Păsările au penajul des!

Huhurezii albi, potârnichile polare au picioare acoperite cu pene; aceste “ghete de zăpadă” le permite să-şi distribuie greutatea când merg pe zăpadă şi să caute hrana pe solul îngheţat

Puii de pinguin regal se încălzesc în primele zile pe picioarele taţilor lor; femela este cea care pleacă în căutarea hranei; dacă aceasta întârzie, masculul hrăneşte puiul cu un “lapte” produs în mucoasa gâtului.

Pinguinii pot rezista la temperaturi de -60°C şi vânturi extrem de puternice (mii de pinguini stau înghesuiţi pentru a-şi ţine cald).

Pasărea colibri din Anzi (” piticul lumii păsărilor”) trăieşte la circa 4000 m altitudine. Ea hibernează în fiecare noapte (îşi încetineşte ritmul cardiac şi temperatura corpului) pentru a rezista la aceste altitudini.
Este cea mai bine adaptată dintre toate păsările din lume: execută 78 bătăi de aripi/secundă. Pentru că îşi procură hrana din caliciul florilor, natura l-a înzestrat cu posibilitatea de a zbura pe loc, părând suspendat în aer.

Mierla de apă, datorită puternicelor picioare pe care le posedă, scheletului solid şi glandei uropigiene speciale, este bine adaptată vieţii parţial acvatice. Această specie, deşi de câteva grame, se poate scufunda în puternicii curenţi ai pârâurilor montane spre a-şi procura hrana.

În timpul iernii solzii cornoşi de pe degetele cocoşului de munte cresc pe laturile acestora ca nişte dinţi de pieptene. Cu ajutorul acestora pasărea se prinde cu uşurinţă de crengile îngheţate şi cu chiciură, fiindu-i uşurat şi mersul pe zăpadă. Datorită inaccesibilităţii resurselor de hrană obişnuite din timpul sezoanelor calde, cocoşul de munte se hrăneşte cu cetina coniferelor.

Urşii polari

• au blana deasă (sub peri se formează un strat de aer izolant)
• au auzul şi mirosul foarte fin: ei pot detecta focile aflate la câţiva metri sub gheaţă
• au vederea destul de bună pe o distanţă mare
• perniţele labelor sunt acoperite cu papile mici şi moi care ajută la deplasarea pe gheaţă
• ghearele lor sunt mari şi puternice, capabile să doboare orice adversar
• sunt buni înotători (97 km depărtare de ţărm)

   

Pentru morse, foci, balene, soluţia supravieţuirii este grăsimea lor; o fabrică din hrană şi o depozitează sub piele.
Această haină de grăsime acţionează ca o rezervă de combustibil, menţinând căldura corpului (stratul poate ajunge pâna la 50 cm grosime la balene). Sunt excelente înotătoare: corp hidrodinamic, palete înotătoare, pot rezista mult timp sub apă.

Elefantul de mare reprezintă o adevarată curiozitate a naturii, datorită dimensiunilor sale gigantice: 5 m lungime şi peste o tonă greutate! Astfel, el este cea mai mare focă din lume. Îşi datorează numele de elefant de mare atât mărimii sale impresionante, cât şi aspectului său, având botul prelungit intr-un fel de trompă.

Culoarea blănii (penajului) variază după sezon; iarna devine (aproape) albă, asigurându-le camuflarea.

Micile mamifere de munte se reproduc mai rar decât cele de la câmpie; puii trebuie să se nască într-o perioadă favorabilă atât din punct de vedere al temperaturii cât şi al accesibilităţii hranei.

Unele mamifere hibernează sau au somn de iarnă; De exemplu, marmota doarme până la 9 luni pe an, ascunsă în galerii de vizuini subterane; rezervele de grăsime reprezintă o cincime din greutatea corpului.

Ursul panda nu se poate îngrãşa îndeajuns pentru a hiberna. Mâncarea lui, bambusul,de care depinde în totalitate, are atât de puţine substanţe nutritive, încât nu-i poate crea o rezervă suficientă de grăsime, ca la alţi urşi. Astfel, panda rãmâne prizonier dietei sale, pentru că tipul de bambus cu care se hrãneşte nu creşte decât la altitudini mari.

Caprele de munte au copite mici cu margini dure şi o perniţă centrală retrasă. Perniţa elastică le ajută să se prindă de pietre zgrunţuroase sau alunecoase. La un semnal de alarmă pot alerga, executând salturi de 6 m pe versanţi abrupţi şi pe marginile prăpăstiilor.

Peştii din gheţurile Antarcticii pot rezista la temperaturile scăzute printr-un mecanism de anticongelare: sângele lor conţine o proteină specială care acţionează ca un anticongelator.

Gastropodele alpine au cochiliile mai mici.

60% dintre insecte sunt aptere!

Animalele au culoare mai întunecată (pentru absorbţia căldurii).