Categories: Diverse

Unde esti copilarie?

Unde esti copilarie?

“Stii tu ce inseamna sa fii copil? Inseamna sa crezi in dragoste, sa crezi in frumusete, sa crezi in credinta. Inseamna sa fii atat de mic incat spiridusii sa ajunga sa-ti sopteasca la ureche, inseamna sa transformi bostanii in calesti si soriceii in telegari, josnicia in noblete si nimicul in orice, caci orice copil poarta o zana nasa in sufletul lui.” (Francis Thompson)

Cu totii ne amintim cu mare drag de anii copilariei, dar cu atata farmec si duiosie cum a facut-o Ion Creanga, putini suntem capabili sa povestim intamplarile… Desi imi lipseste talentul de povestitor, am adunat cateva amintiri dragi din copilaria mea, pe care vreau sa vi le impartasesc si voua:

Intreaga copilarie mi-am petrecut-o la tara, cu bunica, alergand toata ziulica pe ulite cu ceilalti copii, colindand gradinile in cautarea florilor si a gazelor sau balacindu-ma in Valea Saratii…
Seara ne intalneam la poarta, toti prietenii si ne jucam diverse jocuri: “Flori, fete, filme sau baieti, actori sau cantareti”, “Trecea un print calare”, “Strigatea”, “Haili, hailo”, “1, 2, 3, la perete stai!”, “Bucatarul” “Sencal sau elastic” si cate si mai cate…
Cel mai distractiv era la lasatul serii, cand incepeam jocul “De-a v-ati ascunselea”… atunci rasuna toata ulita de strigatele noastre … gaseam cele mai nastrusnice ascunzisuri… eram intrerupti seara tarziu de rugamintile bunicilor care ne chemau la culcare… ele erau obosite de la muncile campului, noi mereu neobositi…

Cand bunica pleca la camp, eu ramaneam cu o serie de atributii gospodaresti: hraneam pasarile din ograda, strangeam ouale din cuibar si mergeam la sipot cu ulciorul pentu a aduce apa proaspata de izvor…
Si ce delicatese ne mai pregatea bunica… paine stropita cu apa si presarata cu zahar deasupra, friganele, dovleac copt, mancare de prune uscate, cozonac … yummy – yummy, ce bunatati!! Sau, daca bunica era plecata, ma descurcam singurica: ma serveam din gradina cu morcovi si rabarbar sau imi umpleam buzunarele cu prune sau corcoduse si ma duceam in ulita pentru a manca cu prietenii mei…
Si ce mult imi placea seara, pe timp de ploaie sau zapada, sa stau la gura sobei si sa o ascult pe buni cum imi povestea din copilaria si tineretea ei!! Ce traditii frumoase erau o data in satul Sarata (judetul Sibiu), cel mai frumos sat de la poalele Negoiului, cu Valea Saratii serpuind prin mijlocul satului si strajuita de o parte si de alta de casele oamenilor!!

Tu, ce amintiri ai, cititorule? Poti sa ni le impartasesti si noua?

infolife

Next Marantha, planta care se roaga »

Previous « Mama, doar mama

View Comments

Felicia says:

14th June 2020 at 11:59 pm

Foarte frumos, imi adduce aminte si de copilaria mea, la tara, cu prietenele si prietenii mei vecini. Ziua cu treaba, prin curte, aduna urzici pentru ratuste, du-te cu vaca (Floarea, rea, ne tira cu lantul pe drum) mergeam cu placer pe lunca, erea o gradina a colectivului cu rosii si castraveti lunam de acasa pine sau mamaliga si brinza, gata lanchul) Seara pe scaune la poarta, de povesti. La ora 9 seara ne chema mamica la culcare, intram in camera si eu si fratele meu si iesiam pe geam, tot la poarte ne adunam din nou. Ce viata de vis, copii de astazi habar nu au de ceace se intimpla linga ei. nu stiu ce insemneaza sa te joci, turca, ticul, etc. Vise, amintiri dragi.