CRITERII TAXONOMICE UTILIZATE IN IDENTIFICAREA SPECIILOR DE ALBINE (HYMENOPTERA: APOIDEA)

Datorită studiilor intensive realizate, mai ales, în ultimele decenii ale secolului XX, în taxonomia apoidelor s-au acumulat date extrem de valoroase, care au clarificat multe aspecte puţin cunoscute, dar au impus în acelaşi timp, unele revizii şi reconsiderări la diverse nivele taxonomice. Problema taxonomiei apoidelor este şi astăzi destul de controversată, acest domeniu rămânând o cale deschisă pentru noi studii. Incepând cu Kirby (1802, citat de Michener, 2000) până în prezent, două grupuri neformale de albine au fost distinse, în funcţie de lungimea părţilor aparatului lor: albinele cu limbă scurtă care sunt caracterizate prin palpi labiali scurţi şi nu în mod necesar plaţi, o galee scurtă şi o glossă scurtă trunchiată, retezată sau ascuţită; prin contrast, albinele cu limbă lungă au primele două segmente ale palpilor labiali elongate şi turtite, aplatizate.

Sunt recunoscute şase familii de albine; dintre acestea Colletidele, Andrenidele si Halictidele sunt recunoscute ca albine cu limba scurtă, şi celelalte doua familii rămase, Megachilidele şi Apidele, reprezintă albinele cu limba lungă. Poziţia sistematică a Melittidelor rămâne incertă, în studiile recente aparţinând lui Alexander şi Michener (1995) arătându-se că acestea constituie fie un grup soră al tuturor albinelor cu limba lungă, fie un grup parafiletic din care albinele cu limba lungă au evoluat.

Dimorfismul sexual este accentuat la apoide. Uneori cele două sexe au o înfăţişare atât de deosebită, încât au fost descrise ca specii diferite (Fig. 1). Deosebirile sunt date mai ales de dispoziţia şi coloraţia învelişului păros, prezenţa sau absenţa dungilor sau petelor păroase colorate de pe tergite, variaţia structurilor capului, conformaţia picioarelor şi diferitele prelungiri ale scleritelor abdominale.

A B

Fig. 1: Eucera longicornis, A, ♂ si B, ♀

Principalele caractere taxonomice folosite la identificarea speciilor de albine sunt prezentate in continuare:

· Pilozitatea mai pronuntata pe fata, torace si picioare si mai scurta pe abdomen (Fig. 2: A, B, C, D);

A B C D

Fig. 2: Pilozitatea pe: A, fata, B, torace, C, picior posterior, D, abdomen.

· Fineţea, desimea şi culoarea veşmântului păros, prezenţa sau absenţa dungilor sau petelor păroase colorate de pe tergitele abdominale (peri simpli, peri plumoşi, pubescenţă tomentoasă). Sculptura tegumentului se prezintă sub formă de brazde, creste, puncte mai mult sau mai puţin fine; marginea segmentelor are spini, colţi, zimţi sau este îngroşată (Fig. 3);

Fig. 3: Vesmantul paros la apoide

· Denticulaţia marginală a clipeului, coloritul, pilozitatea si forma lui, aria supraclipeală, ariile paraoculare, ariile malare prezintă importante caractere generice şi specifice (Fig. 4);

Fig. 4: Diferitele caractere morfologice ale capului la speciile de albine

· Forma şi structura antenelor prezintă dimorfism sexual (12 articole la femelă, 13 la mascul); particularităţile morfologice ale pedicelului şi ale articolelor flagelului sunt caractere specifice pentru determinare (Fig. 5);

A

B

Fig. 5: Forma antenei: A, Anthidium florentinum (mascul), B, Chelostoma florisomne (mascul)

· Forma, poziţia mandibulei şi numărul dinţilor prezenţi este un criteriu folosit la delimitarea speciilor familiei Megachilidae (Fig. 6);

Fig. 6: Mandibula la Megachilidae

· Forma toracelui (ovală sau rotunjită), tipul de sculptură (punctaţie fină şi deasă sau punctaţie grosolană) şi chetotaxia toracelui sunt criterii folosite în identificarea speciilor (Fig. 7);

Fig. 7: Morfologia toracelui

· Picioarele au caractere pronunţate de dimorfism sexual: la unele specii ale genului Megachile tarsele anterioare sunt mult lăţite, prevăzute cu peri lungi de diverse culori, iar la femelele de anthophoride, tibiile posterioare au peri mai mult sau mai putin lungi, care formează scopa (Fig. 8: A, B);

A B

Fig. 8: A, tars anterior la Megachile, B, scopa la anthophoride

· Numărul celulelor cubitale, forma, dimensiunea şi poziţia celulelor şi a nervurilor aripilor anterioare constituie principalul criteriu taxonomic urmărit în identificarea genurilor de apoide (Fig. 9);

AB

C

Fig. 9: Tipuri de aripi: A, Chalicodoma sp., B, Coelioxys sp, C, Eucera sp.

· Pe sternitele abdominale, la femelele de megachilide, se dezvoltă scopa (peria colectoare), lipsind la speciile parazite (Fig. 10);

Fig. 10: Peria colectoare la Megachilidae

· Aspectul ultimelor tergite abdominale ale masculilor constituie caractere de determinare (Fig. 11);

Fig. 11: Aspectul ultimelor tergite abdominale la masculii de megachilide.

La mascul, apendicele segmentelor 7(8) şi 8(9) formează aparatul copulator (genitalia). Acesta prezintă mari variaţii specifice, fiind un caracter important folosit la determinarea speciilor (Fig. 12).

A B

C

Fig.12: Armatura genital la diverse specii: A, Tetralonia armeniaca, B, Anthophora bimaculata, C, Ceratina gravidula.

BIBLIOGRAFIE

ALEXANDER B.A. & MICHENER CH.D. 1995: Phylogenetic studies of the families of short-tongued bees (Hymenoptera: Apoidea). – University of Kansas Science Bulletin 55 (11): 377-424.

MICHENER CH.D. 2000: The Bees of the world. University of Kansas Natural History Museum and Departament of Entomology, The John Hopkins University Press Baltimore and London, 913 pp .