Dusmanii naturali ai albinelor

Albinele parazitice si pradatoare. La multe grupuri de organisme care depozitează hrana pentru ele sau pentru puiet, pot fi întîlnite specii sau genuri parazite sau prădătoare. Asemenea forme fură sau se hrănesc din hrana depozitată, deseori înfometând sau ucigând gazda. Albinele ilustrează bine asemenea tendinţe.

Dusmanii naturali ai albinelor – Uzurparea şi furtul (prădarea). Uzurparea intraspecifică este frecventă probabil. A fost puţin studiată deoarece este dificil de urmărit; este posibilă doar dacă albinele sunt marcate pentru recunoaştere individuală altfel acestea pot să treacă nerecunoscute. Când o albină solitară iese din cuib şi este de aceeaşi specie care a fost văzută acolo şi cu o zi înainte, presupunem că este acelaşi individ. De obicei, aceasta presupunere este corectă, dar multe studii asupra albinelor realizate cu indivizi marcaţi arată că intruşii sunt deseori prezenţi, că intră în cuiburi, deseori se luptă cu gazdele, şi câteodată câştigă şi preiau cuiburile realizate de alţi indivizi.

Probabil pentru a facilita recunoaşterea de către proprietar a cuibului şi pentru reducerea intrării indivizilor străini în timp ce colegii de cuib au acces, multe albine şi viespi par sa aibă mirosuri distinctive şi individuale al cuibului lor. Păzirea cuibului, este comună, des întâlnită în special la albinele sociale.

Cleptoparaziţii. Un cleptoparazit intră în cuibul unei gazde şi lasă un ou într-o celulă. În majoritatea cazurilor parazitul adult pleacă apoi, dar câteodată evacuează gazda şi rămâne în cuib. Larva parazită mănâncă hrana care a fost adusă pentru larva gazdă. Asemenea albine sunt numite albinele-cuc. Rar inregistrat este cleptoparazitismul intraspecific, în care albina deschide o celulă a unui alt individ din specia sa şi înlocuieşte oul. Marea majoritate a cleptoparaziţilor aparţin constrâns speciei, genului sau subfamiliei lor.

Dusmanii naturali ai albinelor – Totuşi femelele din majoritatea cleptoparazitelor lasă ouă în celulele gazdelor fără să distrugă oul sau larva gazdei. Oul parazitului poate fi inserat înăuntru şi ascuns în peretele celulei încă neînchise în timp ce gazda este în afara cuibului, sau poate fi lăsat într-o celulă gazdă terminată şi închisă de către mama parazitară printr-o gaură făcută de ea şi mai târziu sigilată în peretele celulei.

Ouăle ascunse în peretele celulei sunt neobişnuit de mici în comparaţie cu cele ale altor albine de aceeaşi mărime, şi sunt diferite ca structură, deseori diferind foarte mult de oul obişnuit al albinei cu chorionul lor moale. Ouăle specializate sunt lăsate de toate Nomadinele, speciile genului Coelioxys la Megachilini. Ouăle lor sunt introduse în peretele interior al celulei gazde sau ascunse înainte ca celula să fie închisă de gazdă, deseori înainte ca aprovizionarea să fie completă. Ouăle introduse de albinele cleptoparazite în celulele finite şi închise sunt de mărime şi formă obişnuită. Asemenea ouă sunt cele ale speciilor tribului Melectini şi altele.

Spre deosebire de albinele nonparazitice care în mod normal depun un ou pe celulă, formele cleptoparazitice diferite ca Nomada si Coelioxys, ce se formează în familii diferite, frecvent depun două sau câteva ouă în celulele parazitate. Larva care rezultă ucide nu numai oul gazdei sau larva dar şi competitorii conspecifici până când doar unul rămâne în viaţă. Unele larve cleptoparazitice sunt active şi capabile să ucidă oul gazdei sau larva cu mandibule de mărime obişnuită dar ascuţite.

La cleptoparaziţii din familia Anthophoridae larva din primul stadiu de dezvoltare este cea specializată pentru uciderea gazdei sau a competitorilor conspecifici, în timp ce la Coelioxys (Megachilidae) larva din al doilea sau al treilea stadiu are cea mai mare mandibulă.

Dusmanii naturali ai albinelor – Gazdele albinelor cleptoparazite sunt întotdeauna alte specii; paraziţii de obicei îşi atacă rudele apropiate. Speciile parazite de megachiline sunt parazite la speciile constructoare de cuiburi de megachiline, făcând excepţie câteva dintre speciile genului Coelioxys care atacă speciile de Anthophora sau Tetralonia.

Speciile de albine cleptoparazite variază foarte mult în mărime. Câteodata două clase de mărime sunt evidente; faptul că ele parazitează specii – gazdă de mărime diferită este doar o presupunere, rareori verificată. Cel mai vast grup de cleptoparaziţi aparţine subfamiliei Nomadinae, care, deşi este o subfamile de anthophorine, este foarte diferită de rudele ei neparazite încât rudele lor cele mai apropiate sunt de nerecunoscut. Subfamilia parazitează diferite specii de albine, printre care Colletidae, Andrenidae, Halictidae, Melittidae, Anthophorinae şi Apidae.

La multe specii de Nomada, secreţiile cefalice ale masculilor sunt chimic similare cu secreţia volatilă a glandei lui Dufour întâlnită la femelele din speciile – gazdă. Produsul glandei lui Dufour este folosit pentru căptuşirea celulelor clocitoare; mirosul lor se presupune că este caracteristic cuibului. Tentativele de a explica de ce mirosul masculului parazit se aseamănă cu cel al femelei gazdă sau mirosul cuibului au fost numeroase, dar nu sunt şi convingătoare. S-ar putea ca femela de Nomada, care are nevoie de mirosul cuibului gazdei, probabil ca să-i faciliteze intrarea în acesta, să dobândească mirosul dorit de la mascul, în timpul împerecherii.

Paraziţii sociali şi cleptoparaziţii. Albinele parazite au multe caracteristici morfologice care nu se găsesc sau care se găsesc foarte rar la albinele neparazite. Paraziţii sociali au scopa redusă.

Un număr surprinzator de albine cleptoparazitice sunt asemănătoare în aparenţă cu viespile datorită următoarelor caracteristici:

– veşmântul păros redus, lipsa scopei, coloraţie roşiatică (mai ales a metasomei) sau o coloraţie cu negru şi galben ca a unor viespi, cum sunt multe specii de Nomada;

– suprafata externă a tibiei are ghimpi care probabil ajută parazitul să se împingă în adăpost, împotriva unei albine gazdă.

Animalele de pradă, paraziţii şi bolile limitează numărul albinelor. Cuiburile şi puietul apoidelor sunt distruse de o varietate de insecte: Dermaptera, Lepidoptera, Diptera, larve de Dermestidae, de Cleridae, de Tribolium (Tenebrionidae) şi cele de Formicoidae.

Larvele unor Diptere se dezvoltă consumând proviziile şi larvele apoidelor: Anthrax sinuata la Osmia; Pachyophtalmus signatus la Megachile; Physocephalus pusilla este parazit endofag la Ceratina.

Unele specii de Chrysididae (viespile aurii) îşi depun ouăle în cuiburile de apoide, larva lor carnivoră hrănindu-se cu larvele acestora: Chrysis ignita în cuiburile de Osmia.

Dintre Chalcidoidea (himenoptere parazitoide) s-au semnalat în cuiburile apoidelor: Melittobia acasta, parazit al larvelor de Anthophora, Megachile; Leucopsis gigas, parazit al larvelor de Anthophora, Chalicodoma, Osmia, Megachile.

Pentru progeniturile albinelor cel mai mare grup de dăunători sunt cleptoparaziţii şi adevăraţii paraziţi. Cleptoparaziţii îşi depun ouăle în celulele gazdelor şi larvele lor se dezvoltă, datorită depozitului de provizii care era destinat larvelor gazdei. Larva cleptoparazită ucide oul sau larva gazdă, şi câteodată larva gazdă moare din lipsă de hrană, deoarece larva cleptoparazită se dezvoltă mult mai repede şi mănâncă depozitul de hrană. Adevăraţii paraziţi îşi depun ouăle pe suprafaţa corpului (ectoparaziţi) sau în interiorul corpului larvei (endoparaziţi) şi rareori pe pupa gazdei. Larva parazită se hrăneşte din ţesuturile şi limfa gazdei.

Dusmanii naturali ai albinelor

infolife

Next Locuitorii preriei »

Previous « Fauna Padurilor de Molid

View Comments

Veniamin Dumitrescu says:

6th June 2017 at 7:18 pm

Uite ca am ajuns acesta pagina web despre Dusmanii
naturali ai albinelor, cautand despre maramu. Acum iti spun ca faci treaba super.
Te invit sa vizitezi si pagina web https://cazare-maramures.net un site despre maramures.
Mult succes