Gigantii marilor si ocenelor

Gigantii marilor si ocenelor lumii

Scoica-gigant (Tridacna gigas) este cea mai mare specie de moluste din lume si ajunge la o lungime de 1,2 metri si are o greutate de 200 de kilograme. Traieste in sudul Oceanului Pacific si in Oceanul Indian, in ape putin adanci. In recifii de corali, scoica sta ingropata in nisip sau fixata printre coralii calcifiati, la adancimi de maxim 20 m.

Dimensiunile ei uriase au facut-o dorita ca trofeu, astfel ajungand aproape in pericol de disparitie. Mult timp a fost considerata un adevarat pericol pentru scafandri, in manualele de scufundari fiind prevazute tehnici speciale de eliberare in cazul in care scafandrul ar fi fost capiv intre valvele scoicii. Din acest motiv a fost denumita scoica mancatoare de oameni (man-eating clam).

Crabul urias japonez (Macrocheira kaempferi)

Crabul japonez gigant este un animal lipsit de aparare, iar o data ajuns pe uscat, cu greu isi poate misca apendicele locomotorii numite picioare, acestea fiind zdrobite de greutatea impunatoare de aproape 20 de kilograme a corpului in dimensiunile cuprinse intre 43 de cm lungime si 30 de cm latime ale carapacei. Pescarii il numeau si “bratul marii”, deoarece picioarele lor sunt aproximativ la fel de groase precum tibia umana. Au carnea foarte gustoasa, astfel ca deseori cad prada pescarilor.

Sunt omnivori si scormonesc dupa alimente. Se pot hrani cu alge, plante, moluste si pesti mici, pe care ii apuca cu ajutorul clestilor lor puternici, de care se ajuta si ca sa rupa carnea.

Calamarul urias (Architeuthis dux) este una dintre cele mai mari nevertebrate din lume si una dintre cele mai mari creaturi intalnite in oceane. Este o molusca si este membru al clasei cefalopodelor impreuna cu sepiile si caracatitele. Se cunosc foarte putine lucruri despre aceste creaturi pentru ca niciuna nu a fost vazuta vreodata in viata in mediul ei natural. Cele mai multe lucruri pe care le cunoastem despre calamarul urias le-am aflat de la lesurile aduse de valuri sau care au fost prinse accidental in navoadele pescarilor.

Este raspandit in toate oceanele lumii si se gaseste la adancimi intre trei sute si sase sute de metri; sunt rareori intalniti in zonele polare si tropicale.

Se crede ca sunt foarte inteligenti (au creierul foarte mare) si au sanse sa fie cele mai inteligente nevertebrate din oceane. Au printre cei mai mari ochi din lume, pe locul doi dupa varul lor, calamarul colosal. Acesti ochi uriasi sunt de aproximativ marimea unei farfurii de felul doi, atingand peste treizeci de centimetri in diametru. Ochii mari sunt o adaptare importanta care ajuta calamarul urias sa-si gaseasca hrana in intunericul oceanului la adancimi mari.

Mecanismul principal de aparare al calamarului urias este cerneala inchisa la culoare folosita pentru a crea o perdea de vizibilitate redusa. Cerneala deruteaza pradatorii oferind calamarului timp pretios in care sa scape.

Marele rechin alb (Carcharodon carcharias) este cel mai mare peste rapitor de pe planeta, cunoscut si sub denumirea de ,,marele alb”. Populeaza apele temperate si tropicale, pe coastele de sud ale Australiei, in apropiere de California, Mexic, Africa de Sud, nord-estul SUA, Noua Zeelanda, Marea Mediterana si Caraibe. Mai rar apare si in apele reci din Arctica si Antarctica.

Poate atinge lungimea de 6-8 m si greutatea de 2 tone sau chiar mai mult. Femelele sunt in general mai mari decat masculii.

Atat in partea de sus cat si in partea de jos a gurii are dinti mari, de forma triunghiulara, cu zimti adaptati pentru a sfasia prada. De multe ori inoata tinand gura deschisa si dintii expusi.

Rechinul alb este un inotator excelent, strabatand cu viteza distante mari, facand salturi spectaculoase la suprafata apei, sau urmariri scurte si rapide prin apa si pe fundul acesteia. In general este solitar, dar poate fi vazut si in perechi sau grupuri mici, hranindu-se cu diferite cadavre, lei de mare, foci, pesti mari, delfini, testoase marine, pesti-spada sau alte creaturi mari pe care le poate prinde. De obicei ataca cu ferocitate, apoi se retrage putin pana cand slabesc fortele prazii ranite, iar cand revine se hraneste in siguranta.

Se spune ca aceasta specie de rechin are cele mai multe atacuri asupra oamenilor.

In unele zone de pe glob, rechinul alb este protejat prin lege.

“Diavolul” de mare (Manta birostris)

In ciuda dimensiunii lor, diavolii sunt de obicei fapturi gratioase, blande si tind sa fie toleranti cu scafandrii. Au capatat acest nume teribil din cauza marinarilor care le-au vazut “coarnele”, insa reputiatia lor este departe de legende si mituri. Cel mai mare exemplar cunoscut a fost mai mare de 7,6 metri cu o greutate de aproximativ 1300 kg.  Diavolii de mare au cel mai mare raport intre marimea creierului si a corpului dintre rechini si speciile inrudite.

Mantas au o coada asemanatoare cu pisicile de mare, dar si-au pierdut ghimpele si sunt inofensive pentru scafandri.

Sunt raspanditi in apele oceanice de suprafata la adâncimi maxime de 120 de metri, preferand zonele de langa coasta si apele mai calde în cazul în care sursele de hrana sunt mai abundente, dar ocazional pot fi gasiti si langa recif, in regiunile temperate si tropicale de coasta din Oceanul Atlantic, Pacific si Oceanul Indian.

Se hranesc cu plancton filtrat din apa care trece prin branhiile lor cand înoata.

Din cauza marimii lor nu au pradatori naturali. Rechinii mari insa, si uneori, orcile, sunt cunoscuti a ataca diavolii din Oceanul Atlantic.

Elefantul de mare (Mirounga leonina) se gaseste in locurile cele mai laturalnice de sud ale oceanelor. Masculul-adult este de aproximativ patru sau cinci ori mai mare decat femela, cele mai mari exemplare cantaresc si 3,7 tone si au lungimea corpului de aproximativ 6m. Ambele sexe au ochii mari,de forma rotunda,cu irisul de culoare neagra.

Au corpul acoperit de blana de culoare gri-argintie sau maronie-inchisa pe partea dorsala si mai deschisa pe cea ventrala, alcatuita din fire de par scurte si aspre. La masculi blana are aspectul pielii de bivol, este plina de cicatrice si rani provocate de luptele dintre rivali. Pe sub piele au un strat gros de grasime care reprezinta o rezerva de energie pentru perioadele de repaus cand nu se hranesc si un strat izolator fata de apa extraordinar de rece.

Speranta de viata la femele este de 21 de ani, iar la masculi de aproximativ 14 ani.
Elefantii de mare sudici realizeaza migratii anuale din necesitatea lor de a cauta si de a evita caldura. Pe uscat se misca destul de greu, par foarte neindemanatici, fapt ce ar fi determinat sa fie de mult exterminati, daca aceasta specie nu ar fi fost ocrotita prin lege. In general dupa perioada de reproducere ei migreaza spre regiunile sudice, unde gasesc hrana din abundenta, vaneaza in special pesti si calamari, la adancimi de cca. 600 m, reusind sa stea sub apa timp de 20 de minute.

Dusmanii lor naturali cei mai periculosi sunt rechinii albi, leoparzii de mare si balenele ucigase.