Monstrul Gila
Monstrul Gila (Heloderma suspectum) este o reptila veninoasa pe cale de disparitie, in ciuda faptului ca e una dintre cele mai veninoase soparle din lume. Poate fi intalnit in deserturile Mojave, Sonora si Chihuahua, in sud-vestul statului Utah, sudul Nevada, sud-estul Californiei, Arizona si sud-vestul New Mexico, pana in Mexic. Desi e protejat de lege, monstrul gila continua sa piarda teren in favoarea asezarilor urbane si miturilor.
Potrivit credintei populare din triburile indiene din America, monstrul Gila poate omori un om cu o singura rasuflare (o legenda atribuita indienilor Apache), in timp ce triburile Tohono O’Odham si Pima considera ca aceste reptile imbolnavesc oamenii prin spiritele lor. Sigur ca exista si legende care protejeaza aceste fiinte, o legenda spune ca monstrul Gila are puteri tamaduitoare, motiv pentru care a fost vanat pentru pielea sa.
Denumirea acestei soparle provine de la bazinul Raului Gila, din sud-vestul Statelor Unite ale Americii.
Cand este cald, monstrul Gila se hraneste noaptea, cu mamifere mici, pasari si oua. In aceasta perioada, stocheaza grasimi in coada, pe care le foloseste iarna, cand hiberneaza pana in februarie sau martie. Spre deosebire de alte soparle, monstrul Gila nu-si poate lasa o parte din coada in cazul in care este atacat de un pradator, intrucat coada reprezinta locul sau de stocare a mancarii. Este lenes, dar are o muscatura puternica. Se inmulteste vara. Toamna sau iarna, femela depune, in medie, intre 3 si 5 oua, in pamantul nisipos, in vizuini sau sub pietre. Perioada de incubare dureaza 9 luni. Inca din momentul cand au iesit din oua, micile soparle (care masoara in medie 16 cm), pot musca si otravi o fiinta mai mica. Puii ating maturitatea sexuala la varsta de 3 sau 5 ani. Adultii cresc pana la 45 sau chiar 60 cm in lungime. Monstrii Gila traiesc in medie 20 de ani, atingand si 30 de ani in captivitate, in gradinile zoologice.
Majoritatea dintilor monstrului Gila au doua santuri care transporta veninul. Toxina nu este injectata, ca in cazul serpilor, ci curge in rana, pe masura ce soparla isi mesteca victima. Desi muscatura puternica poate fi fatala pentru animale, pentru oameni nu reprezinta o toxicitate atat de mare intrucat este produs in cantitate redusa.