Parinti grijulii: Cucii alergatori

Cucul alergator, marele cuc sau ucigatorul de serpi (Geococcyx californianus) este singura specie a familiei Cuculidae care isi cloceste ouale (ziua cloceste femela, iar noaptea masculul) si isi ingrijeste puii; la hranirea lor participa ambii parinti. (Parinti grijulii: Cucii alergatori)

Din parintii devotati insa, in caz de hrana insuficienta, acestia devin canibali, consumandu-si proprii pui!

Specia este raspandita in sudul Californiei, Texas si Mexic.

Cucul alergator este cunoscut pentru rapiditatea cu care se deplaseaza, putand atinge chiar 27 km/h; este in permanenta miscare: descopera, urmareste, captureaza. Traieste mai tot timpul pe sol deoarece are aripile scurte si, ca urmare, zborul lui este greoi.

Adeseori executa diverse scamatorii pentru a-si deruta adversarul si a-l indeparta de cuib. Aceasta pasare hazlie si, totodata, inteleapta i-a inspirit pe creatorii desenelor animate, astfel ca, poate fi vazuta “jucandu-si” rolul in prerie alaturi de coiot.

Cucul alergator are o reputatie cunoscuta, de invingator, in lupta cu serpii cu clopotei: tinand in cioc spini de cactusi, pasarea ii loveste cu putere pana ii omoara. De aceea, aceasta specie este tinuta in stare semidomesticita pentru lupta cu serpii.

Legenda indienilor Apache despre cucul alergator

Aceasta legenda a aparut in vremea cand pasarile semanau cu oamenii… Se spune ca pasarile s-au hotarat sa-si aleaga un lider; intr-o zi zi stateau la taifas:

“Diferite clanuri au liderii lor, dar noi nu suntem bune de nimic! Ar fi bine pentru noi sa ne alegem un lider, care sa ne sustina in tot ceea ce vrem sa facem.”

Dar care sa fie alesul? Nici grangurul, nici sturzul zeflemitor, nici cotofana albastra, nu au fost pe placul lor. Cucul alergator insa se pare ca a fost favoritul multora, caci spuneau despre el: “este rapid, ar fi mereu punctual la intalniri si, in plus, vorbeste bine”. Si de atunci a devenit lider si, cred ca si in zilele noastre a ramas tot el!