Cei trei fluturi – Iubirea dintre frati

Au fost odata trei fluturi: unul alb, unul rosu si unul galben. Ei se jucau la soare si zburau veseli din floare in floare. Si nu oboseau deloc, asa le placea jocul. Deodata insa veni ploaia. Ei voira sa zboare acasa. Dar casa lor era departe, departe. Ce sa faca acum bietii fluturasi?

Zburara la o floricica, la laleaua cea galbena si-I zisera:

“Draga lalea, deschide-ne floarea ta, sa ne ascundem in ea, ca ne omoara ploaia”.

Laleaua privi pe rand la cei trei fluturasi si apoi respunse:

“Celui galben si celui rosu le voi deschide, caci seamana la culoare cu mine. Dar pe cel alb nu-l primesc, pentru ca el nu seamana cu mine”.

“Iti multumim de asa primire. Dar asa nu vrem sa intram la tine, daca nu-l primesti si pe fratele nostru cel alb. Ramai sanatoasa”, zisera cei doi fluturi.

Ploaia se marea din ce in ce. Fluturii zburara la crinul cel alb si ii zisera:

“Draga crinule, deschide-ne floarea ta, ca sa ne adapostim in ea de ploaie”.

“Pe cel alb il primesc cu bucurie, ca e alb la culoare ca si mine, dar pe ceilalti nu va primesc”, raspunse crinul.

“Daca nu-i primesti si pe fratii mei, atunci nu vin nici eu la tine. Mai bine sa fim udati cu totii decat sa ne parasim unul pe altul”, zise fluturasul cel alb.

Astfel fluturasii zburara mai departe.

Soarele, care era ascuns in spatele norilor, vazu bunatatea celor trei fluturasi si se bucura ca tineau atat de mult unul la altul. De aceea, el iesi dintre nori si alunga ploaia.

Peste putin, aripile fluturilor se uscara, iar trupusorul lor se incalzi. Cei trei fluturi zburara acasa si se culcara fericiti.

Copii, invatati din istorioara asta! Nici un lucru nu-i e mai placut lui Dumnezeu, ca iubirea dintre frati.