Nu fiti lenesi-Greierele si furnica

Greierele traia in vecini cu furnica. El era lenes minune mare. Sedea la umbra si canta toata vara din chitara: cri, cri, cri … Furnica era tare harnica. Ea alerga cat era ziulica de lunga si isi aduna graunte si gatejele pentru iarna. Cand o vedea ostenindu-se asa, greierul radea de harnica lui vecina.

Dar vara se ispravi. Veni toamna cu vanturi si cu ploi. Dupa aceea sosi iarna cea geroasa. Peste tot era frig si zapada. Acum nu mai era vreme de stat pe afara si nici de cantat. Furnica sedea linistita in casuta ei cea calda. Ea nu ducea lipsa de nimic. Dar greierul cel lenes tremura de frig si suferea de foame. Casa lui era rece si goala.

Intr-o zi, greierul batu la usa furnicutei si zise:

“Vecina furnica, ajuta-ma, ca mor de foame si de frig!”

Furnica avea inima buna. Ea era si miloasa. De aceea il ajuta pe vecinul sau cu graunte si cu lemne. Asa, greierul trecu peste greul iernii.

Cand veni vara, greierul iar se apuca de cantat: cri, cri, cri ….canta el din chitara. A doua iarna il prinse pe greier tot fara hrana si fara lemne pentru foc. El alerga din nou la vecina furnica si ii ceru ajutor. Dar ea ii raspunse:

“Eu nu am strans graunte si lemne pentru un lenes ca tine.

Toata vara ai cantat

Acum du-te la jucat”.

Astfel, greierul cel prea lenes trebui sa moara de foame si de frig. Doar bine a zis cineva:

“Cine nu lucreaza

N-are ce manca

Nici ce imbraca”.