Obiceiuri si credinte legate de cochilii

Cochiliile de moluste au trezit fascinatia oamenilor din timpuri stravechi. De la momentul in care omul a adunat primele moluste ca sa le manance si pana in momentul in care a inceput sa se impodobeasca cu ele e posibil sa nu fi trecut mult timp. Cu peste 40.000 de ani in urma oamenii cunosteau valoarea molustelor; astfel, dupa ce slefuiau cochiliile, le insirau alaturi de seminte, oase si dinti de animale, sub forma de coliere si bratari. (Obiceiuri si credinte legate de cochilii)

Boticelli, Nasterea lui Venus

In urma comertului intens cu cochilii, acestea ajungeau uneori la mii de kilometri distanta fata de locul lor de bastina. Astfel, s-au descoperit cochilii si in mormintele egiptenilor; ei foloseau in ornamentatie aceste elemente naturale, dar si modelele lor.

Chinezii din vechime acopereau fundul mormintelor cu cele mai fine dintre stridii, numite “shen” (Placuna placenta), pentru absorbirea umiditatii, si puneau in gura mortilor ghioci pentru a le asigura existenta in lumea de apoi, numarul cochiliilor fiind diferit dupa rangul defunctului. Imparatului i se puneau 9 ghioci, unui senior feudal 7, unui functionar important 5, iar oamenilor de rand li se umplea gura cu orez, peste care se adauga un ghioc.

In Insulele Solomon, persoanele de rang inalt purtau o multime de melci marini, de diferite feluri, insirati sub forma de coroana, precum si pectorale mari, albe, sculptate din scoicile Tridacna, din care, in trecutul indepartat, cand sacrificiile umane erau mult mai frecvente decat ne-ar placea sa credem, se lucra un talisman numit Pakuisia si care, atarnat la gatul victimei, era esential pentru imbunarea zeilor.

Daca astazi podoabele au un rol estetic, in trecut podoabele erau legate de tot felul de credinte si simboluri. Astfel, folosirea bijuteriilor de sidef nu reprezinta o noutate, ele purtandu-se din neolitic! Intalnim acum aceleasi coliere si aceleasi bratari, la care putem adauga obiceiul polinezienilor de a folosi cochiliile de stridii pentru decorarea fatadelor caselor lor, ca si obiceiul intalnit in mai multe tari europene de a folosi scoicile Saint Jacques pentu imprejmuirea aleilor din gradinile de la periferia oraselor. (Obiceiuri si credinte legate de cochilii)

La indieni, una dintre cele mai venerate cochilii din toate timpurile este Turbinella pyrum, cunoscuta in Asia drept “Chank-ul sacru”. Melcul traieste in Oceanul Indian si are o cochilie neobisnuit de grea. A fost considerat timp de multe secole in religia hindusa drept cochilia sacra a lui Vishnu. Legenda spune ca un spirit rau a furat in timpul potopului toate scrierile sacre si le-a ascuns intr-un chank. Vishnu, luand forma unui peste, a sarit in mare si a readus pe uscat chank-ul cu scrierile sale. De atunci, Vishnu, fiinta suprema, apare reprezentat tinand in mana aceasta cochilie, care a influentat viata a milioane si milioane de hindusi. (Obiceiuri si credinte legate de cochilii)

Ghiocii (Cypraea) de-a lungul secolelor au fost dintre cei mai cautati melci, tocmai pentru multiplele semnificatii conferite de oameni. Folosirea lor drept moneda s-a intins pe o perioada istorica foarte lunga. (Obiceiuri si credinte legate de cochilii)

Ghiocul la civilizatiile vechi a fost considerat simbolul feminitatii si fertilitatii si de aceea era dat ca dar de nunta. Romanii il numeau “concha venerea“, care inseamna “cochilia lui Venus“. Denumirea de Cypraea vine la insula Cypru, de unde vine si cultul Zeitei Dragostei – Afrodita.

In orasul Pompei femeile purtau ghiocul ca sa le fereasca de sterilitate.

In Noua Zeelanda, femeile Maori isi legau in jurul capului benzi facute din ghioci, pana la nasterea primului copil, iar in Congo, femeile tinere purtau centuri din ghioci pentru a avea copii si nasteri usoare. (Obiceiuri si credinte legate de cochilii)